Despre mine

Faceți căutări pe acest blog

duminică, 27 iunie 2010

Venirea pe lume a bebelinei Ilinca Maria



Aproape de momentul mult asteptat am  avut de traversat o serie de emotii cu doctorul meu care intrase in concediu si eu eram in 39 de saptamani deci puteam naste oricand..pana la urma am avut noroc si sambata 19 iunie am avut ceva contractii de dimineata vreo 2 ore...s-au oprit toata ziua nu am avut nimic, a doua zi duminica la fel si in seara aceleasi zile mi-am urmat programul pe care il aveam de ceva luni bune si anume am stat pe forum la " semne prevestitoare nasterii" am postat acolo ce semne mai aveam pana pe la 2 noaptea cand ma hotarasc sa ma asez in pat (precizez ca pana atunci nu am avut sau simtit nimic desi am stat pe scaun in fata calculatorului poate doar ca mi se intarea burta dar nu era neaparat un semn ca nasc).Aveam 39 de saptamani si 6 zile .Buun..ma asez in pat si incerc sa adorm..dar hopa...incepeam sa simt ceva dureri care se opreau dupa un anumit interval de timp.am inceput sa cronometrez (le scriam pe telefonul mobil intervalele de timp ) si am observat ca sunt la 10 minute,l-am trezit pe al meu si l-am pus sa caute explicatii pe net despre cum ar trebui sa se simta o contractie nu imi venea sa cred ca alea sunt totusi contractii.ma duceam la baie extrem de des si incet,incet incepeam sa le simt din ce in ce mai dureroase fata de cum erau la inceput.O sun pe mama pe la vro 4 dimineata care sta la 5 minute de mine si imi zice sa merg totusi la camera de garda (dupa mintea mea as fi vrut sa mai stau ca daca ma fac de ras acolo ca nu sunt in travaliu si ma trimit acasa desi citisem o gramada despre lucurile astea dar nah nimic nu se compara ca atunci cand le traiesti pe viu)sa imi spuna daca trebuie sa nasc sau nu, ma conformez,imi iau bagajul de travaliu si cel de spital si mergem linistiti, pe mine ma umfla rasul ca ai mei erau deja pe jar...s-au imbracat si au mers cu noi.Spre spital i-am zis sotului sa mearga incet ca vreau sa ajung intreaga la spital si chiar asa a si mers desi aveam contractii dar rezistam cu stoicism si sincer nici nu mi se pareau atat de dureroase sa nu pot sta in masina.Ajungem la camera de garda in jur de ora 5, acolo, o liniste monumentala toti dormeau eu ca o floricica bat la usa spun ce si cum imi zic sa astept doctorul de garda,intre timp vine o alta tipa cu apa rupta (asa incepe sirul celor mai tari experiente live dintr-un spital..caci pana atunci nu mai fusesem vreodata internata),asteptam amandoua.vine doctorul sifonat de somn..o controleaza pe tipa cu apa rupta prima pe masa (horror de asta aveam cel mai tare frica dar asta era) ii face fisa de internare si urmez eu, eu care ma gandeam ca o sa ma trimita acasa dupa control ca mai am pana nasc.Imi face controlul propriu-zis.ma doare caci foloseste sculele alea de metal,am un lapsus nu mai stiu cum le zice,nu reuseste caci ma durea prea tare, ma controleaza manual si imi zice ca da sunt in travliu,dilatie 5..ups..am ramas masca la care eu intreb...si acum ce fac la care el " te internezi".Le zic alor mei care ma asteptau afara ca tre sa ma internez imi aduce sotul de acasa dosarul cu fisele din timpul sarcinii ( si cat m-am tinut sa nu-l uit!) il sun pe doctor o data dar nu imi raspunde si imi zic ca il sun cand sunt deja sus,ma gandeam ca o fi prea devreme si pentru el. Mi se da o camasa de la camera de garda si urc in SALA DE NASTERI...acolo la fel liniste erau femei care dormeau,parca nu era cum ma gandeam eu ca ar trebui sa fie.Ma asez in pat vine o doamna asistenta la mine imi pune pe burta bretele pentru monitorizare si stau si astept.Langa mine era si tipa cu apa rupta care avea doar 8 luni aveam sa aflu deci mai trebuia sa stea bebe..i se facea si ei monitorizare iar in cealalta parte ..ca erau 3 paturi in total in partea respectiva a salonului.era o tipa cu contractii era singura agitata si o vedeam ca se chinuie caci avea contractii de sambata si era luni .Aparatele tot piuiau eu eram relativ linistita aveam contractii dar destul de usoare asitentele si doctorii incepeau sa vina in controale, mi s-a luat si sange,la un moment dat ..cred ca era ora 7 dimineata o sun pe mama si o intreb ce i-au zis de doctorul meu...si ea imi zice ca i-au spus ca l-au sunat de la camera de garda..ma linistesc..mai trece o ora doctorul meu tot nu ajungea ma intrebau tot felul de doctori de dureri,ce doctor am ca nu-i problema daca nu vine ca am cu cine sa nasc, dar eu nici sa nu aud.Pe la 8 fara ceva m-am enervat ca nu vine si l-am mai sunat o data la care el imi spune ca habar nu avea ca eu sunt internata cu contractii in spital ca nu l-a sunat nimeni si imi zice ca oricum era in drum spre spital si ca ajunge in 5 minute.cand vine ma cheama pe masa,ma controleaza( de fapt eu habar nu aveam ca imi rupea membranele) ma asez din nou in pat moasa langa mine..si simt cum "fac  pe mine" si curge si curge si imi era asa rusine de moasa ca ma controla inauntru sa vada cum mai e bebe daca a mai coborat....imi zice ca da...termina controlul imi pune iar benzile de monitorizare (desi intre timp la recomandarea medicului imi pune si perfuzie) si de-odata parca ma strangeau asa tare si imi venea sa imping..o strig ii zic ca imi vine sa imping,icnesc ea imi zice "nu impinge acum, mai stai" la care eu" e involuntar nu ma pot abtine" si vine langa mine,cheama doctorul mai ma controleaza sa vada cum e bebe si gata...eu cu durerile de ma rupeau ma cheama pe masa...CE??? pai eu abia respir de durere si ei vor sa merg... intreb eu "pai pot?" la care doctorul" sigur ca da..intr-un final ajung si pe masa de nasteri cu chiu cu vai ca simteam ca scap copilul ma urc cu greu pe masa si incep sa imping,si imping..doctorul ma sustinea moasa era langa mine...contractiile erau deja destul de mari...cand sa iasa caputul bebelusei ma apasa pe burta doctorul imi zice "IMPINGE!" iar eu"imping dar simt ca imi ies ochii din orbite" pana la urma mi-am adunat toate puterile am impins cat am putut de tare,moasa la fel pe burta mea ..intre timp doc ma taie sa iasa bebele si imediat simt o usurare si ce usurare o scoate pe iubita mea fetita..o vad...sunt inca aiurita ...o ia asistenta o infasa in niste scutece mi-o arata de la distanta,ii vad fetisoara schimonosita si ea de durere si atat imi pare de rau ca nu i-am zis sa mi-o dea un pic pe piept si sa o sarut..am sarutat-o in aer...si au dus-o la bebei dupa ce ne face la amandoua brataricile de identificare..iar o chestie,un pitic de-al meu...as fi vrut sa fiu atenta cand i-o pune,daca i-o pune acolo in sala sau dupa..daca mi-o schimba .Fata fetitei mele nu mai o retin cand am vazut-o atunci nu'sh de ce eram prea aiurita prea emotiva nu stiu, stiu doar ca am simtit cum ma invadeaza sentimentul de iubire si ca nimic pe lumea asta nu m-a mai facut sa simt asta.Cobor de pe masa de nasteri pe picioarele mele,simteam ca o sa scap burta pe jos...vai ce senzatie naspa..ajung in pat...imi pune punga de gheata pe burta si stau nspe mii de ore acolo ca nu erau locuri in saloane cica...toata familia asteptau sa vina sa ne vada dar din pacate nu au putut intra decat femeile ca toata ziua am stat in sala de nasteri.
Fetita mea Ilinca Maria s-a nascut pe 21 iunie 2010 la ora 8:40 scor apgar 9 si este iubirea mea...ce am mai de pret pe lumea asta si din acea zi simt ca acum am un scop in viata am pentru ce sa traiesc si mai presus de toate am un copil pe care mi l-am dorit enorm si care ma iubeste neconditionat.Sper sa fi fost coerenta cat de cat..dar e si ilinca langa mine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu